Si-au bagat cratima-n versul eminescian!

Limba romana este un vehicul ce ne transporta catre intelegere si cunoastere. Sensul este bine stabilit si dat, pana la urma, de marea majoritate. Cu alte cuvinte, tot prostul invinge si in cazul de fata. Din coliba lui de paie ce poarta pe umeri emite o noua teorie fara sa stie. Pentru ca devine contagioasa in lumea lui, teoria este pusa in practica si, cu timpul, devine regula. Cam asta se intampla cu limba la modul general. La noi este cu atat mai simplu, in ultima perioada avem o caruta de filozofi ce au plecat din tara. La plecare, limba era un vehicul sarac, ceva gen Dacia 1100, la intoarcere, limba a devenit acel vehicul de lux, gen BMW. Pai, oameni buni, nu este normal daca auzi la magazin de zece ori pe zi, da-mi un poquito de paine sa ajungi sa ceri la fel. Te uiti la ala in portofel si-l vezi doldora de euro si dolari, te uiti in vocabularul tau si gasesti niste cuvinte ce instantaneu iti par saracacioase si-n portofel danseaza foamea. Te gandesti si incepi sa-i dai dreptate specimenului din fata ta care dorea un poquito. Daca te mananca limba si corectezi exemplarul, te trezesti ca ia cratima de la ma-ta si o foloseste pe post de pulan, spun asa pentru ca am mai auzit eu pe ici pe colo expresia pulane, ai grija… sigur de acolo vine.

Mai nou, dromaderul are nevoie si de un vers dulce pe care sa-l invete pe de rost. Se duce animalul direct la tinta, pe undeva prin putul gandirii i-a mai ramas un nume… Eminescu. Unicul si mototolitul Eminescu plangea, pana mai ieri, in mintea lui si nu-si gasea folosinta. Acum, cand i-a fost descoperit latura ascunsa, totul se leaga in mintea lui:

„(…) Cu capul pe-o rădăcină,
Cu curul pe-o căpăţână,
Cum o puse, cum se duse
Parc-a fost pustia * unsă
Uns-a fost cu unt de oaie,
Ce se duse pân-în co*ie.” („Culegere de irmoase”, Mihai Eminescu)

De cand bolidul de lux este la scara, pretinsul dastept urmareste sa-si implante spermatozoizi in ceva ovule mai inteligente. Poezia devine vehiculul perfect si, in felul acesta, Eminescu incepe sa geama interpretat de analfabetul ce cunoaste acum doua limbi straine, romana si inca una.

„(…) Dă-mi guriţa să m-adap
Şi să-ţi pun poalelel-n cap;
Ia te-ntoarce, te crăcană
Şi te-nfige ici, puicană.” („Ia te dă…”, Mihai Eminescu)

Mihai_Eminescu

Ajungi sa-ti injuri in dulcele grai stramosesc toti profesorii si sa te intrebi ce, Doamne iarta-ma, a fost in mintea lor cand au predat la scoala fabulosul poet. Oare nu s-au gandit ca, intr-o zi, un brontozaur cu chip de om se va folosi de cratima lui sa-si perpetueze specia. Daca nu este tarziu, va rog sa puneti lanturi pe carti si sa-l protejati pe poet. Cu asemenea motor, astia sunt in capabili sa-l foloseasca pe Eminescu pe post de burghiu si sa-l invarta in mormant la nesfarsit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s