Partida de amor din biblioteca, pacatoasa carte de bucate!

Au trecut mai bine de zece luni de cand ne-am despartit si nu-mi era atat de dor de ea, cat imi lipsea fabuloasa supa de rosii pe care o gatea atat de bine. Puteam trece peste tot, dar macar o data pe luna imi aminteam cu pofta de miraculoasa supa. Am incercat de nenumarate ori sa fac eu supa, o gatise de zeci de ori langa mine si, din amintiri, aproape ca reuseam dar, nu iesea la fel… Incepusem sa cred ca era vorba de o reactie chimica intre ingrediente si ea, ca, pur si simplu, supa prindea gustul mangaierilor ei tandre, ca poate pielea ei dadea o savoare aparte. Din pacate, nimic din ce puneam in oala nu ducea la acelasi rezultat. Am angajat o bucatareasa, am chemat un coleg de munca care sustinea ca el stie mai bine ca toti bucatarii din lume sa gateasca si… pauza, supa era buna, dar nu la fel ca acea supa.

femeie

Tot rascolind prin amintiri, intr-o seara mi-am adus aminte ca folosea o carte de bucate, ca tinea mult la respectiva carte si, ca prin vis, mi-am mai amintit ca niciodata nu citea din carte in fata mea. Am dat fuga in biblioteca, cu privirea disperata si cu o dorinta teribila de a gasi respectiva carte. Ma rugam in gand, da, Doamne, sa nu fi luat cartea cu ea! Era ultima mea sansa, probabil si ultima mea tentativa de a mai incerca sa reconstitui miraculoasa supa. Dupa cateva minute de cautari, gasesc cartea, Sanda Marin, Carte de bucate! O deschid si, surpriza, nici urma de retete. Ingramadite intre copertile de carton zacea un jurnal, notitele fostei mele iubiri… Citesc si ma napadeste nostalgia, iar la un moment dat privirea imi ramane pironita pe un titlu ce fusese subliniat cu rosu – Partida de amor din biblioteca! Cunosteam clar subiectul acelor randuri pe care urma sa le citesc, chiar nu mai era nevoie sa recitesc, deja un gol imens se instala in sufletul meu. Cu gesturi mecanice, am desprins fila si am cautat un plic pentru ea. Adresa o cunosteam pe de rost, ajunsesem de zeci de ori in fata casei respective, dar nu gasisem curajul sa sun la usa. Acum gasisem alibiul perfect.

*

Stateam linistiti si priveam cum aburul se inalta din oala ce fierbea pe plita. Sorbind arome din priviri ne-am luat de mana, am cam uitat de supa si am fugit in biblioteca. Am rescris acea reteta perfecta. Acum, supa este asa cum stiam, acum este, din nou, acasa!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s