Martisorul, o alta poveste!

Se povesteste ca demult, dar demult tare, imparatul Soare lua chip de fecior si a coborat pe pamant. A vazut el intr-un sat la un bal o tipa fantastic de frumoasa si a zis ca agata si el ceva. Acum trebuie sa fim constienti ca in sat exista si un zmeu, unu’ urat si had, dar puternic ce o placea pe tipa frumoasa. Na, si cum era de asteptat, fata nu-l placea pe zmeu si asta era gelos minune mare. Cum spuneam, Soare, in straie de fecior se apropie de fata si o invita la dans. In acel moment zmeul cuprins de o gelozie oarba se apropie de Soare si cu doua palituri crancene puse in genunchi pe frumosul fecior ce parea venit din alt sat. Pentru a da o lectie tuturor viitorilor pretendenti, uratenia pamantului lega fedeles vestitul Soare si-l arunca in beciul bordeiului in care locuia. Na, si dimineata pauza, lumina canci, caldura pauza si verdeata de la piata din import, ca fara de lumina nu e nici indurare si nici ce mai zice Santa Scriptura. La asemenea grozavie, in ceva timp s-a sesizat multa lume, dar nimeni nu avu curajul sa infrunte draconicul zmeu.

martisor-strengusor-alb

De la o vreme, pe pamant se lasa cu uscaciune mare si un renumit iubitor de verdeata (marar, patrunjel, leustean) se hotari sa plece in salvarea scumpului Soare. Lumea era de partea tanarului, dar i-au spus ca nu se baga. Erau multi care il incurajau si il sfatuiau cum sa apuce pe vestitul zmeu, dar toti, fara exceptie, isi cereau scuze ca nu au curaj sa participe la lupta. A umblat vreme de trei anotimpuri iubitorul de verdeata pana a ajuns in satul cu pricina. Odata ajuns aici, a inceput lupta cu nemernicia sa. Ala, uratu’, tare minune mare! Ii dadea iubitorul un pumn si incasa zece! In fine, mai o tranta, mai un pumn, pana la urma, reuseste sa-l pacaleasca pe zmeu, ii pune chedica! Cade asta, se loveste la cap si moare! Cu ultimele, puteri feciorul iubitor de verdeata deschide usa beciului in care zacea fedeles, asa cum l-a pus zmeul, unu’ care zicea ca se numeste Soare! Iesi afara, domnu’ Soare, spuse eroul si se pravali mort peste zapada ce intrase adusa de vant in casa zmeului. Siroaie de sange se scursera rapid din trupul tanarului iubitor de verdeata si umplura albul imaculat al zapezii. No, si zbanghiul ala de Soare a taiat-o sus pe cer si asta a ramas lat de mort pe caldaram, ca pana la urma zapada s-a topit si au iesit ghioceii fix in ziua aia! Asta cu ghioceii a fost o intamplare, dar lumea, na, ce sa zica si ea, cica a fost o minune! No, si aia de au tinut partea voinicului au decis ei si pentru noi ca de 1 Martie sa facem snur, din ata alba si rosie, alb pentru zapada, rosu pentru iubire, respect, caldura si ce mai inseamna rosu… si ca sa nu fie dezechilibrata chiar asa de tare situatia intre culori, au mai pus pe seama albului si florile alea de ies primele, ghioceii! Toata treaba asta, adica snurul se leaga de un banut de aur si se face cadou iubitelor! La sfarsit, iubita mere si cumpara de banut un cas si… surpriza, iubita fuge cu zmeul pentru ca, desi acesta este foarte urat, de regula, el are multe parale si este mai bine dotat si na, se vede prin pantaloni! Important este un alt aspect, in fiecare an vine 1 Martie!

Anunțuri

Un gând despre “Martisorul, o alta poveste!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s